Cateva cuvinte…


slide-cateva cuvinte

A fost odată ca niciodată…

Un soare blând şi bun… An de an, veac după veac răsărea în fiecare dimineaţă, credincios CERULUI . De cum apărea , îşi răspândea aura şi căldura în egală măsură tuturor. Îi iubea pe toţi oamenii pământului, dar, cei mai dragi îi erau copiii. Avea o relaţie specială cu ei. De ce oare ? Copiii se bucurau cel mai mult că-l văd în fiecare dimineaţă, iar şi iar … pentru totdeauna!

CERUL, cercetând inima soarelui, băgă de seamă că acesta îşi doreşte şi el un copil , care să fie numai al lui , care să-i fie aproape…pe care să-l mângâie , să-l ţină în braţe… Aşa se face că într-o zi, i-a dăruit soarelui un copil. Nu ştiu să vă spun , dacă era fetiţă sau băiat , dacă pielea lui era galbenă , brună sau albă , ceea ce ştiu este că sufletul copilului era la fel ca toate sufletele de copii … curat. Avea o inocenţă, o puritate greu de exprimat în cuvinte… Era iubirea însăşi. Aşa cum, copil fiind, ai fost şi tu!

Copilul soarelui era fericit şi încântat că toată lumina IUBIRII este lângă el. Cât despre soare , ce să zic ?! Era atât de împlinit…cum nu fuse niciodată. Avea mii de copii pe pământ şi unul doar al lui , sus în înaltul cerului. Ce putea oare să-şi mai dorească ?

Copilul privea cu duioşie, de acolo de sus, pe copiii pământului… şi îi era tare drag de ei. Soarele simţi în una din zile o undă de tristeţe în inima copilului şi îi cercetă sufletul. Şi-a dat seama că şi el îşi dorea să fie ca semenii lui pe pământ. Aşa că soarele se hotărî, ca darul de preţ primit de la Sfântul Cer să fie dăruit pamântului. Întinzându-şi o rază blândă până jos, Soarele îl aşeză pe copil alături de ceilalţi. Dezorientat, puiul a început să-şi caute locul printre ai lui… Oamenii ce-l înconjurau au băgat de seamă cât era de diferit de ceilalţi dar nu ştiau cum să reacţioneze… ce să-I facă sau… să-i spună.

Copilul din Soare, înţelegea tot ce se petrecea în inima oamenilor din jurul lui, însă nu putea să-şi exprime sentimentele… Limbajul învăţat de Soare era diferit, comportamentul de asemenea. El nu vroia nimic, Soarele îl învăţase asta! El iubea tot ce este armonie …iubire … compasiune.

De aici povestea poate fi scrisă de oricine citeşte aceste rânduri … atunci când întâlneste un copil “altfel“.