Povestea lui flavius


Dragi prieteni,

Vreau sa va spun povestea mea…
Numele meu este Flavius si acum doi ani am fost diagnosticat cu autism.
Sunt prea mic si nestuitor sa inteleg ce e autismul, medicii ma descriu in cuvinte complicate si nu stiu de ce dar pe mami o lovesc in suflet.
As vrea sa ii sterg lacrimile si sa o ajut spunandu-i sa nu fie suparata caci eu ma voi face bine… pentru ca vreau, pentru ca pot, pentru ca merit sa ma joc cu surioara mea, sa o iau de manuta si sa ii spun ca o iubesc si ca vreau sa ma joc cu ea cat e ziua de lunga.

Sunt special. De unde stiu? Stiu pentru ca eu vad lucruri pe care nimeni nu le vede, nu le aude, nu le simte.
Sunt special pentru ca fiecare rasarit de soare nu e la fel pentru mine cum e pentru ceilalti caci eu duc o lupta zilnica alaturi de parintii mei sa invat lucruri care pentru voi au devenit banale dar fara de care nu ati putea trai: sa vorbesc, sa ma imbrac, sa citesc si sa cresc linistit alaturi de cei care ma iubesc.
Sunt special pentru ca toata lumea imi acorda o atentie deosebita, mai ales mami, care uneori oboseste dar ma ia in brate cateva minute si isi incarca bateriile inapoi.
Oamenii care ii vad pentru prima data se uita ciudat la mine… oare am facut ceva? Nu inteleg de ce unora le este mila, altora frica… doar sunt inofensiv.

As vrea ca povestea mea sa aiba un final fericit dar mai am multe pagini albe de scris iar protagonisti puteti fi si voi. Va rog sa intrati in povestea mea si sa ma invatati
cum sa depasesc acest moment. Vreau sa vorbesc si sa ma joc cu ceilalti copii iar pentru asta am nevoie de terapie ABA. Vreau sa ma duc la scoala, la bunici, sa fac pozne, sa ma certe siapoi sa le caut stingher iertarea. Vreau sa imi apar surioara cand o sa creasca sa fiu sprijinul ei in orice dificultate si nu in ultimul rand sa arat tuturor cat de bun si iubitor pot fi.

Va pup gingas si timid.