Povestea lui Sebi


Copilul meu este raza mea de soare.Cu el am invatat tot ce nu stiam,am invatat sa fiu mama,sa fiu mai responsabila si mai ales sa fiu rabdataoare.

Acum un an jumatate am un soc cand puiul meu a fost diagosticat cu autism.Nu stiam ce sa fac cum sa procedez cu el,era foarte nervos nu reuseam sa imi revin din soc.Incet ,incet am reusit sa imi revin si sa imi dau seama ca are nevoie de mine sa fac ceva sa fie mai bine.Am mers la medici m-am interesat ce sa fac si cum sa il inteleg si sa ii inteleg starile.A fost o perioada extrem de grea pentru noi dar cu rabdare am cautat si pe internet si am invatat cum sa lucrez cu el. Nu vorbea,nu reuseam sa inteleg ce il doare,ce vrea era diferit de ceilalti copii. Nu suporta zgomotele puternice,sau cand auzea ca suna telefonul plangea,dadea cu pumnii unde prindea,tipa nu stiam sa il linistesc.Ii placea foarte mult sa se joace cu litere,cifre si puzzel-uri.

De cand l-am inscris la gradinita speciala Sebi a inceput sa fie un pic mai bine si sper din suflet sa isi revinaInca mai avem mult timp de lucrat poate ani de zile sa isi revina dar cu rabdare si cu najutorul lui Dumnezeu sper ca vom reusi.Am invatat din aceasta perioada grea din viata noastra ca speranta moare ultima, ca pentru copilul meu merita orice efort si orice sacrificiu si sa nu uitam ca sanatatea trebuie pretuita.